Misterul coloniei pierdute din Roanoke

Enigma care bântuie începuturile Americii englezești

Contextul istoric

În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, Anglia era o putere emergentă care își dorea să rivalizeze cu Spania și Franța în cursa pentru colonizarea Lumii Noi. Regina Elisabeta I a sprijinit mai multe expediții în America de Nord, sperând să stabilească avanposturi comerciale și militare pe coasta atlantică.

Unul dintre pionierii acestor inițiative a fost Sir Walter Raleigh, un aventurier, om de stat și favorit al reginei. În 1584, el a obținut un brevet regal care îi permitea să colonizeze teritoriile „neocupate de națiuni creștine”. Prima locație aleasă pentru o colonie a fost insula Roanoke, aflată în actualul stat Carolina de Nord, pe coasta estică a Americii de Nord.

Unde se afla colonia

Insula Roanoke este situată între continent și Insula Hatteras, în Albemarle Sound, o regiune cu dune, mlaștini și păduri dese. Zona era populată de triburi native algonchine, printre care tribul Secotan și tribul Croatoan (sau Hatteras).

Deși solul era fertil, clima umedă, țânțarii și lipsa unor surse sigure de apă potabilă au făcut viața coloniștilor extrem de dificilă.

Primii pași și eșecul inițial

Prima încercare de colonizare a avut loc în 1585, condusă de Sir Richard Grenville. Colonia, formată doar din bărbați, nu a reușit să se adapteze și a fost abandonată după un an, în urma conflictelor cu nativii și a lipsei de resurse.

Totuși, Raleigh nu s-a descurajat și a finanțat o a doua expediție în 1587, sub conducerea lui John White, care era și guvernatorul desemnat al noii așezări.

Nașterea și speranța unei lumi noi

Colonia Roanoke din 1587 a fost diferită — includea familii întregi, femei și copii, semn că englezii intenționau să rămână pe termen lung. Printre coloniști se afla și fiica lui White, Eleanor Dare, care a născut prima persoană de origine engleză din America:
Virginia Dare, născută pe 18 august 1587.

Aceasta a devenit un simbol romantic al începuturilor civilizației engleze peste ocean.

Plecarea lui John White și absența de trei ani

După câteva luni de la sosire, coloniștii s-au confruntat cu foamete, ostilitatea unor triburi și lipsa proviziilor. John White a decis să se întoarcă în Anglia pentru ajutor, promițând să revină cât mai repede.

Însă, la scurt timp după întoarcerea sa, Anglia a intrat în război cu Spania (1588). Regina Elisabeta I a ordonat ca toate navele disponibile să fie folosite pentru apărarea regatului împotriva Armadei Spaniole, amânând expedițiile transatlantice. Astfel, White nu a putut reveni la Roanoke decât după trei ani, în august 1590.

Descoperirea coloniei dispărute

Când în sfârșit a ajuns pe insulă, White a găsit așezarea complet părăsită. Casele fuseseră demontate cu grijă — nu arse, nu distruse — semn că oamenii plecaseră intenționat.

Pe un stâlp al palisadei era gravat cuvântul CROATOAN, iar pe un copac apropiat — doar primele trei litere: CRO.

Conform convenției stabilite înainte de plecarea lui White, dacă ar fi fost luați cu forța, coloniștii ar fi gravat un simbol în formă de cruce malteză — dar acesta nu exista. Asta l-a făcut pe White să creadă că oamenii săi se mutaseră voluntar pe Insula Croatoan, aflată la circa 80 km sud.

Din păcate, condițiile meteo și lipsa de resurse l-au forțat să plece fără a investiga mai departe. Nici el, nici alți exploratori englezi nu i-au mai găsit vreodată pe coloniști.

Relațiile cu triburile native

La început, relațiile dintre coloniști și triburile locale au fost amestecate. Tribul Croatoan (condus de liderul Manteo) a fost prietenos cu englezii — chiar și Manteo a fost botezat creștin și numit „Lord of Roanoke and Dasamonguepeuk” de către Raleigh.

În schimb, alte triburi, precum Secotan și Dasamonguepeuk, s-au arătat ostile după ce primele expediții engleze au ucis membri ai comunităților lor din neînțelegeri și neîncredere. Aceste tensiuni ar fi putut contribui la izolarea coloniștilor din 1587.

Teorii privind dispariția

De-a lungul timpului, au apărut mai multe ipoteze:

1. Asimilarea cu triburile Croatoan sau Hatteras:
Arheologii au descoperit unelte europene și fragmente de ceramică din secolul XVI pe Insula Hatteras, ceea ce sugerează o fuziune între cele două culturi.

2. Migrația spre interiorul continentului:
Unele surse coloniale timpurii menționează triburi care vorbeau engleză rudimentară și aveau ochi gri sau trăsături europene.

3. Foamete și dezastru natural:
Analizele dendrocronologice (inelele copacilor) arată că regiunea a suferit cea mai severă secetă din ultimii 800 de ani exact în perioada 1587–1589.

4. Conflict sau atac:
Alte triburi, precum Powhatan, ar fi putut ataca coloniștii. Cronicile de mai târziu, inclusiv mărturii ale coloniștilor din Jamestown, pomenesc despre „englezi uciși de nativi”.

5. Încercare eșuată de relocare:
Coloniștii ar fi putut încerca să navigheze spre nord, spre zona Chesapeake (actualul stat Virginia), dar să fi fost pierduți pe mare.

Misterul care persistă

Nicio teorie nu a fost confirmată definitiv. Cercetările arheologice moderne continuă — unele folosesc imagistică satelitară, analiză ADN și detecție geofizică.

Totuși, după mai bine de 430 de ani, Colonia pierdută din Roanoke rămâne un simbol al necunoscutului, o poveste în care speranța, curajul și misterul se împletesc într-un capitol uitat al începuturilor Americii.