Criza rachetelor din Cuba – momentul în care lumea a fost la un pas de război nuclear

Criza rachetelor din Cuba, petrecută în octombrie 1962, este considerată cel mai periculos moment al Războiului Rece. Timp de 13 zile, Statele Unite și Uniunea Sovietică au fost pe punctul de a declanșa un război nuclear mondial. Totul a pornit de la descoperirea, de către americani, a unor rachete nucleare sovietice instalate în Cuba — la doar 150 de kilometri de coasta SUA.

După al Doilea Război Mondial, lumea era împărțită în două blocuri: cel capitalist, condus de Statele Unite, și cel comunist, condus de Uniunea Sovietică. Rivalitatea dintre cele două superputeri a dus la o cursă a înarmării fără precedent și la numeroase conflicte indirecte pe tot globul.

Totul a început în 1959, când Fidel Castro a preluat puterea în Cuba, răsturnând regimul dictatorului Fulgencio Batista. Inițial, SUA au încercat să coopereze cu noul guvern, dar reformele radicale ale lui Castro și apropierea de Moscova au tensionat rapid relațiile.
În 1961, CIA a organizat invazia eșuată din Golful Porcilor, o tentativă de înlăturare a lui Castro. Drept urmare, Cuba s-a aliat definitiv cu Uniunea Sovietică, cerând protecție împotriva unei noi intervenții americane.

Liderul sovietic, Nikita Hrușciov, a văzut în aceasta o ocazie strategică: instalarea de rachete nucleare în Cuba ar fi echilibrat avantajul american, care avea deja rachete nucleare în Turcia și Italia, la granițele URSS.

Pe 14 octombrie 1962, un avion american de recunoaștere U-2 a fotografiat baze de rachete sovietice aflate în construcție în Cuba. Imaginile au fost prezentate președintelui american John F. Kennedy, care a convocat Consiliul Național de Securitate.

Kennedy a respins varianta unui atac imediat și a decis să impună o **blocadă navală** (denumită oficial „carantină”) asupra Cubei, pentru a opri transporturile de arme sovietice. În același timp, a cerut public Moscovei să retragă rachetele.

Cele 13 zile de tensiune

Între 16 și 28 octombrie 1962, lumea a trăit cu teama unui război nuclear. Navele sovietice se apropiau de zona de blocadă, iar armata americană era în alertă maximă. Populația din SUA a început să-și construiască adăposturi antiatomice, iar liderii politici discutau planuri de evacuare.

Situația a atins punctul culminant când o rachetă antiaeriană sovietică din Cuba a doborât un avion american U-2. Kennedy a fost presat de consilierii militari să riposteze, dar a ales să continue negocierile.

După negocieri intense, Hrușciov a acceptat să retragă rachetele din Cuba, în schimbul promisiunii SUA că nu vor invada insula. Într-un acord secret, Kennedy a acceptat și retragerea rachetelor americane din Turcia — gest care a fost făcut public abia câțiva ani mai târziu.

La 28 octombrie 1962, criza s-a încheiat oficial. Lumea a răsuflat ușurată, iar ambele părți au început să realizeze pericolele confruntării nucleare.

Criza rachetelor din Cuba a avut urmări majore asupra politicii mondiale:

Îmbunătățirea comunicării directe între Washington și Moscova – a fost instalat celebrul „telefon roșu” pentru a evita viitoare neînțelegeri.
Începutul destinderii détente) între SUA și URSS – ambele părți au semnat ulterior tratate de control al armelor nucleare.
Consolidarea poziției lui Kennedy, perceput ca un lider rațional și curajos.
Izolarea Cubei, care a rămas sub embargou american timp de decenii.

Criza rachetelor din Cuba a fost cel mai apropiat moment în care omenirea a fost pe punctul de a se autodistruge. Prin diplomație, răbdare și o doză de noroc, s-a evitat o catastrofă nucleară. Ea rămâne și astăzi o lecție despre pericolele confruntării și importanța dialogului între marile puteri.