28 Octombrie – Ziua în care s-a aprins flacăra libertății

Povestea zilei în care lumea a primit unul dintre cele mai frumoase simboluri: Statuia Libertății

Pe 28 octombrie 1886, portul New York a fost martorul unui moment istoric care avea să schimbe pentru totdeauna imaginea Americii și, într-un fel, chiar a lumii moderne. Într-o zi răcoroasă de toamnă, în fața unei mulțimi uriașe și entuziaste, președintele american Grover Cleveland a inaugurat oficial Statuia Libertății – un dar al Franței pentru Statele Unite.

Nu era doar o statuie. Era o promisiune.
O promisiune de libertate, speranță și prietenie între popoare.

Cum a început totul – Un vis francez despre libertate

Povestea începe în Franța, în mintea unui istoric pasionat, Édouard de Laboulaye. El era un admirator al democrației americane și dorea să celebreze legăturile strânse dintre Franța și Statele Unite, mai ales după Războiul de Independență, în care francezii ajutaseră coloniile americane.

Laboulaye a venit cu o idee grandioasă:

„Să dăruim Americii o statuie care să simbolizeze libertatea și prietenia dintre națiunile noastre.”

Pentru acest vis, a apelat la Frédéric Auguste Bartholdi, un tânăr sculptor cu o viziune romantică și ambițioasă. Bartholdi a început să schițeze figura unei femei colosale, purtând o torță – lumina libertății – și o tăbliță pe care stă scrisă data Declarației de Independență a SUA: 4 iulie 1776.

Nașterea unei minuni din metal

Construcția nu a fost ușoară. Franța s-a confruntat cu dificultăți financiare, iar Bartholdi a trebuit să organizeze o adevărată campanie publică pentru a strânge bani. Jurnaliști, artiști, muncitori și elevi francezi au donat sume mici, doar ca să vadă visul prieteniei devenind realitate.

La Paris, într-un atelier imens, bucăți uriașe din cupru erau bătute manual, formând încet-încet silueta de 46 de metri a zeiței Libertății.
Structura internă, o adevărată inovație inginerească, a fost proiectată de nimeni altul decât **Gustave Eiffel**, cel care avea să construiască, câțiva ani mai târziu, faimosul Turn Eiffel.

O călătorie peste Atlantic

După aproape 9 ani de muncă, în 1885, statuia era gata.
Dar cum o duci peste ocean?
A fost desfăcută în peste 350 de bucăți și încărcată pe nava franceză Isère, care a traversat Atlanticul în mai mult de o lună.

Când nava a ajuns în portul New York, mii de oameni s-au adunat la țărm, aplaudând și fluturând steaguri. Era mai mult decât un transport de metal – era sosirea unui simbol al visului american.

28 Octombrie 1886 – Ziua inaugurării

În acea zi, cerul era cenușiu, dar atmosfera era incandescentă.
Președintele Grover Cleveland, înconjurat de oficiali, marinari, soldați și cetățeni veniți din toate colțurile țării, a rostit aceste cuvinte:

„Vom păstra mereu vie flacăra pe care Franța ne-a adus-o. Această lumină a libertății nu se va stinge niciodată.”

Când vălul care acoperea chipul statuii a fost dat jos, un vuiet de bucurie s-a ridicat din mulțime. Navele din port au început să claxoneze, clopotele au sunat, iar oamenii au izbucnit în aplauze și lacrimi.

Statuia Libertății se ridica mândră pe Bedloe’s Island (astăzi Liberty Island), înaltă, impunătoare, ținând torța libertății ridicată spre cer – un far pentru toți cei care visau la o viață nouă.

Ce simbolizează de fapt Statuia Libertății

De-a lungul timpului, Statuia Libertății a devenit mult mai mult decât un cadou sau un monument:

* Este prima imagine pe care milioane de imigranți o vedeau când ajungeau în America;
* Este o promisiune de speranță – o dovadă că libertatea și demnitatea pot fi pentru toți;
* Este un simbol universal – dincolo de granițe, religii sau ideologii.

Pe tăblița din mâna stângă a statuii scrie „JULY IV MDCCLXXVI” (4 iulie 1776), iar la picioarele sale sunt lanțuri rupte – un detaliu care amintește că libertatea se câștigă prin curaj și sacrificiu.

Astăzi, Statuia Libertății atrage peste 4 milioane de vizitatori anual.
Este prezentă în filme, cărți, videoclipuri, jocuri și reclame – un simbol recunoscut pe toate continentele.

Dar dincolo de imaginea iconică, ea ne amintește de ceva mai profund:
Că libertatea nu este un dar garantat, ci un ideal care trebuie protejat și reînnoit cu fiecare generație.

În loc de încheiere

Pe 28 octombrie 1886, lumea a primit nu doar o statuie, ci un mesaj.
Un mesaj care a trecut prin războaie, crize, pandemii și tot felul de încercări, dar care nu s-a stins:

„Libertatea luminează lumea.”

Și poate că tocmai de aceea, fiecare generație are datoria de a păstra flacăra aprinsă — în fapte, în creație, în artă și în inimă.