1929 — „Marțea Neagră”: Ziua în care lumea s-a prăbușit financiar

Pe 29 octombrie 1929, Wall Street a devenit scena unui haos economic fără precedent.
Brokerii strigau, investitorii își rupeau cămășile, iar acțiunile cădeau vertiginos.

Aceasta a fost „Marțea Neagră” — ziua care a marcat începutul Marii Crize Economice și a schimbat definitiv felul în care funcționează economia globală.

Înainte de prăbușire — „anii nebuni” ai Americii

Deceniul 1920 fusese un carusel de optimism: automobile, radio, cinematograf, consum în creștere.
Bursa devenise un joc al viselor rapide, iar milioane de americani investeau în acțiuni cu credite („margin trading”).

Între 1924 și 1929, indicele Dow Jones s-a triplat.
Băncile împrumutau masiv pentru speculații.
Companiile păreau invincibile — producția industrială creștea, dar salariile stagnau.

Un climat perfect pentru o bulă financiară.

Semnele prevestitoare ale dezastrului

Deja în 1928-1929, experții observau dezechilibre:

Supra-producție: fabricile produceau mai mult decât se putea vinde.
Speculație excesivă: acțiunile se cumpărau nu pentru profit real, ci pentru revânzare rapidă.
Credite riscante: oamenii cumpărau acțiuni cu bani împrumutați.
Lipsa de reglementare: piața era un „Vest Sălbatic” financiar.

Economia reală începea să se clatine, dar bursele continuau să urce — o iluzie de prosperitate.

24-29 octombrie 1929 — Cronologia prăbușirii

Joi, 24 octombrie („Joia Neagră”): panică la bursă, 12,9 milioane de acțiuni vândute într-o zi.
Luni, 28 octombrie: vânzările în masă continuă, scăderi de 13%.
Marți, 29 octombrie („Marțea Neagră”): 16 milioane de acțiuni tranzacționate.
Dow Jones scade cu 23%. Miliarde de dolari dispar în câteva ore.

Imaginile cu brokeri disperați și oameni care își pierduseră economiile de o viață au făcut înconjurul lumii.

Urmările imediate

4.000 de bănci americane au dat faliment între 1929 și 1933.
Șomajul a urcat la peste 25%.
Producția industrială a scăzut cu aproape 50%.
Oameni din clasa mijlocie au ajuns în sărăcie peste noapte.

Guvernul american, condus de Herbert Hoover, a reacționat târziu și timid, ceea ce a agravat criza.

Impactul internațional

Criza s-a răspândit rapid pe tot globul:

Europa: Băncile austriece și germane s-au prăbușit, ducând la inflație și sărăcie.
America Latină: Exporturile agricole au căzut dramatic.
Japonia: economia a fost lovită, pregătind terenul pentru militarizare.
România: exporturile de cereale și petrol au scăzut, iar leul s-a depreciat.

În multe țări, disperarea economică a dus la ascensiunea regimurilor autoritare, inclusiv la consolidarea nazismului în Germania.

Cum a fost reparată economia

Criza a durat aproape un deceniu.
Abia după alegerea lui Franklin D. Roosevelt, în 1933, lucrurile au început să se stabilizeze.
Prin programul „New Deal”, statul a investit masiv în locuri de muncă, infrastructură și ajutoare sociale.

Totodată, au fost introduse reforme financiare istorice:

Crearea SEC (Securities and Exchange Commission) — pentru supravegherea pieței bursiere.
Interzicerea speculațiilor cu bani împrumutați.
Asigurarea depozitelor bancare prin FDIC.

Astfel, s-au pus bazele reglementărilor moderne ale sistemului financiar.

Evoluția bursei după 1929

1954 — Dow Jones revine la nivelul din 1929.
1987 — „Lunea Neagră”, o nouă prăbușire bruscă, dar fără criză globală.
2008 — criza creditelor subprime, o amintire dureroasă a lecțiilor uitate.
2020 — pandemia COVID-19 provoacă o scădere fulger, urmată de redresare rapidă.

Istoria burselor ne arată un tipar: excesul de încredere duce mereu la prăbușiri spectaculoase.

Lecțiile „Marței Negre”

1. Economia are nevoie de echilibru între libertate și reglementare.
2. Psihologia investitorilor e la fel de importantă ca datele economice.
3. Educația financiară e singura protecție reală în fața speculațiilor.
4. Istoria se repetă, dar doar pentru cei care nu o învață.

Concluzie

„Marțea Neagră” a fost mai mult decât un dezastru financiar — a fost o lecție de umilință pentru omenire.
Ne-a învățat că lăcomia, panica și lipsa de control pot dărâma imperii economice în câteva ore.
Dar și că reziliența și reforma pot reclădi lumea din cenușă.